"Am predat la clasa în care era (atunci când trăia) şi eleva Ramona Bercheşan. În clasa a V-a, am predat limba română, iar acum, în clasa a VIII-a, limba latină.
O cunoşteam pe Ramona din anii anteriori, de când se mutase cu familia la Beclean, în urma divorţului dintre părinţi. Fratelui ei mai mare, Radu, îi eram profesoară de română. El se îngrijea prin şcoală, de sora lui (mergea la ea la clasă, o veghea oarecum, fiind mai mare). Ambii copii erau cuminţi, respectuoşi, cu foarte mult bun simţ şi foarte modeşti. Colegii i-au primit cu bine, la fel şi cadrele didactice şi, în ciuda tuturor dificultăţilor familiale prin care trecuseră copiii, s-au integrat repede, au răspuns bine codului de valori din instituţia noastră, fiind educaţi şi îndrumaţi cu multă responsabilitate de către mamă.
În ultima vreme, Ramona mai avusese probleme de sănătate. A fost internată în spital, iar colegii şi noua dirigintă au fost alături de ea permanent: au vizitat-o, au discutat, au ţinut-o la curent cu tot ce se petrecea în şcoală. În final, ne-am bucurat cu toţii s-o revedem printre noi. De unde era să ştim că doar pentru atât de puţin timp...
Nu mai este acum mare lucru de adăugat. Ceea ce rămâne totuşi de spus sunt lucruri simple dar adânci: Ramona nu mai e... şi odată cu ea au dispărut şi visele sale (îşi făcea planuri în legătură cu finalul de an, cu liceul la care urma să se înscrie, cu toaleta pentru banchet... şi cu multe altele la care visează orice fată la 15 ani...). În urma ei rămân doar aceste cuvinte prin care fiecare dintre noi mai încearcă să păstreze pentru un timp amintirea fetei vesele şi încrezătoare în destinul ei.
Şi tot în urma ei rămâne amintirea candelelor aprinse de zeci de elevi în holul central al Şcolii "Liviu Rebreanu" din Beclean şi păpuşa MONA, realizată de o fetiţă din clasa a V-a B, impresionată de tragedia colegei sale, păpuşă expusă în curtea interioară a şcolii, în cadrul expoziţiei În lumea păpuşilor de teatru din proiectul interjudeţean Muze să m-amuze şi care se aseamănă izbitor cu Ramona.
În rest, ... doar tăcere..."
Simona Konradi,
Director al Şcolii Generale "Liviu Rebreanu" din BecleanO cunoşteam pe Ramona din anii anteriori, de când se mutase cu familia la Beclean, în urma divorţului dintre părinţi. Fratelui ei mai mare, Radu, îi eram profesoară de română. El se îngrijea prin şcoală, de sora lui (mergea la ea la clasă, o veghea oarecum, fiind mai mare). Ambii copii erau cuminţi, respectuoşi, cu foarte mult bun simţ şi foarte modeşti. Colegii i-au primit cu bine, la fel şi cadrele didactice şi, în ciuda tuturor dificultăţilor familiale prin care trecuseră copiii, s-au integrat repede, au răspuns bine codului de valori din instituţia noastră, fiind educaţi şi îndrumaţi cu multă responsabilitate de către mamă.
În ultima vreme, Ramona mai avusese probleme de sănătate. A fost internată în spital, iar colegii şi noua dirigintă au fost alături de ea permanent: au vizitat-o, au discutat, au ţinut-o la curent cu tot ce se petrecea în şcoală. În final, ne-am bucurat cu toţii s-o revedem printre noi. De unde era să ştim că doar pentru atât de puţin timp...
Nu mai este acum mare lucru de adăugat. Ceea ce rămâne totuşi de spus sunt lucruri simple dar adânci: Ramona nu mai e... şi odată cu ea au dispărut şi visele sale (îşi făcea planuri în legătură cu finalul de an, cu liceul la care urma să se înscrie, cu toaleta pentru banchet... şi cu multe altele la care visează orice fată la 15 ani...). În urma ei rămân doar aceste cuvinte prin care fiecare dintre noi mai încearcă să păstreze pentru un timp amintirea fetei vesele şi încrezătoare în destinul ei.
Şi tot în urma ei rămâne amintirea candelelor aprinse de zeci de elevi în holul central al Şcolii "Liviu Rebreanu" din Beclean şi păpuşa MONA, realizată de o fetiţă din clasa a V-a B, impresionată de tragedia colegei sale, păpuşă expusă în curtea interioară a şcolii, în cadrul expoziţiei În lumea păpuşilor de teatru din proiectul interjudeţean Muze să m-amuze şi care se aseamănă izbitor cu Ramona.
În rest, ... doar tăcere..."
Simona Konradi,
"Am cunoscut-o pe eleva Bercheşan Ramona încă din clasa a V - a ca fiind o elevă liniştită, bine educată, apreciată de ceilalţi colegi de clasă şi de şcoală. În activităţile la care a participat a manifestat seriozitate, interes, colegialitate. Nu am remarcat niciodată un comportament necorespunzător vârstei şi statutului de elev. " (Prof. Silvia Şanta)
"Fosta mea elevă, Bercheşan Ramona, din clasa a VIII-a B era o fire veselă, nu se retrăgea de la nici o muncă socială, era exemplu în multe activităţi desfăşurate la nivel de şcoală; era integrată în colectiv, un bun executant, era o bună colegă, nu era egoistă, apreciată de colectivul clasei; era o fire deschisă, comunicativă, sociabilă, optimistă; se încadra în disciplina lecţiei, era receptivă la observaţii şi îndrumări, nu lipsea de la ore..." (Prof. Dorina Arpăştean)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu